INFINITUL - Calatoria Suprema (doc)


INFINITY - The Ultimate Trip

"Infinitul – Călătoria Supremă (Infinity – The Ultimate Trip) este un documentar care a fost realizat în 2009 de Jay Weidner. Filmul are o distribuţie uimitoare, reunind profesori de renume mondial, autori, experţi şi vizionari cum ar fi Neale Donald Walsch, Gregg Braden, Brian Weiss, Alberto Villoldo, John Holland, Renate Dollinger, Stanislav Groff, Dzogchen Ponlop şi Robert Thurman.
Împreună, aceste persoane ne dezvăluie din experienţa lor despre incredibila noastră natură infinită. De la povestirile amuzante şi până la cunoaşterea profundă a acestor aspecte, documentarul oferă o experienţă excelentă pentru oricine îl priveşte cu mintea deschisă. Filmul explorează natura noastră infinită şi nemuritoare precum şi aspecte fundamentale despre viaţă, moarte şi viaţa de după moarte. El prezintă nişte mesaje fundamentale pline de claritate, optimism, speranţă şi pur şi simplu spulberă anumite tipare învechite despre sufletul nostru şi integrarea lui în spectacolul magic al vieţii. Documentarul ne poate face să trăim, prin reamintirea înţelepciunii noastre, un răspuns viu la eternele întrebări..cine suntem, de unde venim şi încotro ne îndreptăm?!
Metaforic vorbind, filmul chiar este o călătorie de extindere a conştientizării personale, începând de la tărâmul fizic în care existăm în prezent şi până la lumile de dincolo, graniţa dintre acestea fiind aproape insesizabilă.
Acest documentar face parte din categoria documentarelor spirituale de top pentru că mesajele sunt minunate, logice, simple dar profunde în acelaşi timp. Ele nu sunt nişte teorii sterile, ci sunt încărcate de trăirile şi experinţa spirituală a interlocutorilor.
Înainte de a viziona acest documentar este bine să reţinem părerile a doi critici de film :
“Acest film merită văzut şi absorbit…iar şi iar.”
“Ce cadou incredibil este acest film. Atinge ceva în adâncul tău. Ne deschide inima, ne curăţă mintea şi ne ajută pe toţi să îmbrăţişăm misterul morţii.”

Psih. Adrian Cotună

SURSA: http://adriancotuna.wordpress.com si http://fymaaa.blogspot.com/

S-a depasit viteza luminii...


Un grup de cercetători europeni a produs un şoc în lumea fizicii, după ce au anunţat că au înregistrat particule subatomice de tip neutrino deplasându-se cu o viteză mai mare decât cea a luminii. Enunţată de Albert Einstein în 1905, viteza luminii constituie viteza maximă pe care o poate avea o particulă, fiind una dintre legile fundamentale ale universului. Infirmarea acestei legi ar schimba radical fizica şi ar face posibilă călătoria în timp.

În cadrul unui experiment efectuat la acceleratorul de particule al CERN, 15.000 de particule neutrino au fost lansate din apropiere de Geneva spre o peşteră subterană aflată în Italia, la Gran Sasso, la aproximativ 730 de kilometri depărtare. Conform cercetătorilor, particulele au ajuns la destinaţie cu 60 de nanosecunde (0,00000006 secunde) mai repede decât i-ar fi luat luminii să parcurgă aceeaşi distanţă, depăşind bariera vitezei luminii cu 0,0025%.

Cercetătorii care au efectuat studiul, aparţinând proiectului Oscillation Project with Emulsion-Tracking Apparatus, susţin că au verificat rezultatele în mod repetat, rezultatul fiind acelaşi. "Am verificat şi reverificat toate aspectele studiului şi nu am găsit nimic în neregulă. Acum aşteptăm ca rezultatele noastră să fie confirmate independent", au afirmat aceştia.

Fizicienii din întreaga lume au rămas şocaţi la aflarea acestor rezultate, care, odată confirmate, ar face posibilă călătoria în timp. Acest lucru a fost recunoscut în timpul vieţii chiar de către Albert Einstein, autorul teoriei relativităţii, acesta declarând că "dacă ar fi posibil să transmitem un mesaj mai repede decât lumina, ai putea să trimiţi o telegramă în trecut".


Un cercetător de la CERN, Alvaro de Rujula, a comentat rezultatele: "Dacă acest studiu se confirmă, atunci înseamnă că nu am înţeles nimic despre nimic. Acest rezultat pare de necrezut".

John Ellis, un alt fizician de la CERN, a adăugat: "Înainte să-l aruncăm pe Einstein pe rug, ar trebui efectuat un experiment independent".

Antonio Ereditato, unul dintre fizicienii care au luat parte la acest studiu, a mărturisit că a avut aceeaşi reacţie de şoc atunci când a văzut rezultatele. "După ce am discutat rezultatele timp îndelungat alături de colegii mei, am hotărât să le publicăm, pentru ca acestea să fie verificate de alţi cercetători. Visul meu este ca alt experiment să descopere acelaşi lucru, atunci m-aş linişti", a declarat acesta.

Un astronom de la Universitatea din Hawaii, John Learned, susţine că acest studiu ar putea fi primul indiciu asupra existenţei unor alte dimensiuni, folosite de particulele neutrino ca "scurtătură".

Majoritatea fizicienilor, însă, susţin că este vorba aproape sigur despre o greşeală de măsurătoare. Alan Kostelecky, teoretician la Universitatea din Indiana, a comentat: "o veche zicală a fizicii spune că «afirmaţiile extraordinare necesită dovezi extraordinare»". Acesta a fost completat de un alt fizician, Chang Kee Jung de la Universitatea Stony Brook din New York: " Pot să pun pariu că este vorba despre o greşeală sistematică a studiului. Nu aş pune ca miză soţia sau copiii mei, pentru că probabil s-ar supăra, dar mi-aş paria casa că despre asta este vorba ".

Doar două laboratoare din întreaga lume pot încerca să reproducă rezultatele - Fermilab, situat în apropiere de Chicago, şi un alt laborator aflat în Japonia afectat de tsunami-ul şi cutremurul din martie. Cercetătorii de la Fermilab au început deja pregătirile pentru un experiment similar. Rob Plunkett, cercetător la Fermilab, nu crede că rezultatele vor fi aceleaşi: "Este periculos să pariezi împotriva lui Einstein. Teoriile sale au fost testat în mod repetat şi confirmate mereu".

Surse: descopera.ro, Reuters, NYT, Science, AP

Sondaj Discovery Channel...


Odată cu lansarea Curiosity, un serial documentar de referinţă despre marile întrebări ale omenirii, Discovery Channel a realizat un sondaj de opinie în cinci ţări din sud-estul Europei - România, Bulgaria, Croaţia, Serbia şi Slovenia - pentru a afla părerile oamenilor despre viaţa veşnică, originile Universului, existenţa extratereştrilor sau natura umană. Rezultatele studiului reconfirmă faptul că întrebările care stau la baza umanităţii suscită în continuare interesul oamenilor, chiar dacă opiniile acestora sunt foarte diverse.

Iată mai jos întrebările care le-au fost adresate respondenţilor şi un rezumat al rezultatelor obţinute:

Dacă aţi putea afla răspunsul la una dintre întrebările esenţiale ale omenirii, care ar fi aceea?
Cea mai mare curiozitate a românilor este "Ce se întâmplă după ce murim?". Aceeaşi concluzie este valabilă pentru peste 20% dintre respondenţii bulgari, croaţi, şi sloveni, în timp ce sârbii sunt mai puţin interesaţi de ceea ce se poate întâmpla după moarte, fiind mai debrabă curioşi să afle "Care este sensul vieţii?". La aceeaşi întrebare, respondenţii români cu vârste peste 45 de ani, consideră că este mai important să afle dacă există alte forme de viaţă inteligentă în Univers, iar tinerii de până în 24 de ani sunt mai interesaţi sa afle cum putem călători în timp, în comparaţie cu respondenţii din alte categorii de vârstă.

Cum credeţi că a fost creat Universul?
Modul în care s-a format Universul este o întrebare care stă în spatele multor teorii ştiinţifice, dintre care cea mai răspândită este cea referitoare la Big Bang, marea explozie iniţială. În urma studiului efectuat, peste 40% dintre români şi sârbi consideră că Universul a fost creat de Dumnezeu. În acelaşi timp, croaţii, bulgarii şi slovenii sunt adepţii teoriei Big Bang. În rândul românilor, persoanele de sex feminin precum şi cele cu venituri mici, cred mai mult în Divinitate decat bărbaţii sau persoanele cu venituri mari. În acelaşi timp, românii cu studii superioare şi cu venituri peste medie sunt adepţii teoriei Big Bang.

Ce credeţi despre existenţa extratereştrilor?
Peste 40% din respondenţi cred în existenţa extratereştrilor şi teoria conspiraţiei, conform căreia omenirea a fost deja contactată de extratereştri, însă acest fapt e ţinut secret. Mai mult decât atât, în România, bărbaţii în special şi persoanele cu vârsta peste 55 de ani consideră că specia umană va avea numai de câştigat de pe urma relaţiilor cu fiinţe de pe alte planete, în timp ce tinerii, cu vârste de până la 24 de ani şi cei cu venituri mici cred într-o mai mică măsură în existenţa altor fiinţe inteligente in Univers.

Cum credeţi că se va produce sfârşitul lumii?
Referitor la sfârşitul lumii, 30% dintre respondenţii din cele cinci state participante la studiu cred că acesta va fi declanşat de un dezastru natural. A doua posibilă cauză nominalizată de 22% dintre români este Apocalipsa, aşa cum este descrisă în texte religioase, în timp ce pentru sârbi şi sloveni o eroare umană (dezastru nuclear/război) este mult mai probabilă să declanşeze sfârşitul lumii.

De ce credeţi că oamenii le fac rău altor oameni?
55% dintre numărul total al respondenţilor cred că oamenii le fac rău altor oameni ca urmare a educaţiei pe care au primit-o sau a fondului genetic. Cu toate acestea, sârbii consideră că principalul motiv ar fi traumele personale din experienţele anterioare. În rândul românilor, pe lângă educaţie şi trecutul personal, o altă explicaţie aleasă de 18% dintre aceştia este instinctul de supravieţuire.

Dacă ar fi posibil, aţi dori să trăiţi veşnic?
Chiar dacă este unul dintre cele mai populare subiecte în cărţile pentru copii şi filme, în realitate, studiul Discovery Channel ne arată că nemurirea nu este atât de atrăgătoare pentru oameni. Doar două din zece persoane intervievate din cele cinci ţări şi-ar dori să trăiască veşnic. 67% dintre respondenţii sârbi sunt multumiţi cu durata media de viaţă. Cei mai mulţi români sunt şi ei mulţumiţi cu o durată de viaţă normală . În acelaşi timp, peste 30% dintre croaţi, bulgari şi sloveni şi-ar dori să trăiască mai mult cu 100, 200 de ani, însă nici aceştia nu sunt foarte atraşi de ideea de a trăi veşnic.

Credeţi că ne-am putea întoarce la stilul de viaţă al oamenilor preistorici?
Aproximativ 31% dintre respondenţi consideră că oamenii nu s-ar putea întoarce la modul de viaţă al oamenilor preistorici datorită dependenţei de tehnologie fără de care nu pot concepe viaţa de zi cu zi. La o diferenţă de 3 procente, 28% din respondenţii din toate cele cinci ţări cred că s-ar putea întoarce la acea viaţă, numai dacă ar fi forţaţi. Croaţii, bulgarii şi slovenii sunt cei mai convinşi că se pot adapta în special pentru o viaţă mai sănătoasă.

Credeţi că evoluţia roboticii are un impact pozitiv sau negativ asupra omenirii?
Peste 50% din numărul total al respondenţilor consideră că roboţii sunt extrem de folositori în tehnologia modernă, în timp ce aproximativ 2 din 10 cred că au un impact negativ asupra vieţii oamenilor, considerându-i răspunzători pentru creşterea numărului de şomeri. În România, un procent semnificativ dintre cei care cred că roboţii au un impact negativ asupra oamenilor sunt tinerii cu vârste cuprinse între 18 şi 24 de ani.

Realizat în intervalul august - septembrie de către compania de cercetare de piaţă Daedalus Millward Brown, studiul a fost implementat pe un eşantion alcătuit din 3000 de respondenţi (600 în fiecare dintre cele cinci ţări) cu vârste de 18 ani şi mai mult, din mediul urban.

Sursa: descopera.ro

Armata permanentă (doc)


Armata permanentă - Sursa puterii imperiale americane

"Doi italieni de această dată, Enrico Parenti şi Thomas Fazi, lansau în 2010 primul lor film documentar de lung-metraj, Standing Army, invitat la peste 19 festivaluri cinematografice, care prin vocile unor somităţi de talia lui Noam Chomsky, Gore Vidal sau Chalmers Johnson, dă glas unei probleme stringente, care a afectat peste 130 de ţări din întreaga lume - reţeaua caracatiţă a bazelor militare americane, înfiinţate în toată lumea după cel de-al doilea război mondial, fără a mai avea vreun alt corespondent în istoria cunoscută a omenirii.


Situaţia statelor lumii ar putea fi sintetizată astfel: la ora actuală există 193 de state suverane şi independente, Vaticanul plus 192 de ţări membre ale ONU şi, de asemenea, încă două entităţi statale, Kosovo şi Taiwan, care sunt recunoscute, fiecare în parte, ca state suverane şi independente, de circa un sfert din totalul celorlalte state.

O operaţie matematică banală, vă va furniza rezultatul uluitor de 66,67% (două treimi) dintre statele lumii, care mai au naivitatea de a se considera "suverane şi independente", când plaga militară americană se manifestă prin trupe de ocupaţie, în fiecare dintre ele.

Cu toate acestea, harta întocmită de Hugh d’Andrade şi Bob Wing în 2002, intitulată "U.S. Military Troops and Bases around the World, The Cost of 'Permanent War", confirmă prezenţa personalului militar american în 156 de ţări.

Aşadar, deşi filmul oferă anumite date cifrice, îmi permit să vă ofer altele, ceva mai alarmante, privind natura reală a prezenţei militare americane în lume, potrivit profesorului Jules Dufour:

- totalul personalului militar american este de circa 1,4 milioane de oameni, dintre care 325.000 sunt staţionaţi în străinătate;

- cifra de 716 baze militare, oferită de film şi Pentagon, este corectată de unii autori la 737, argumentată fiind de existenţa bazelor militare secrete;

- în SUA, armata deţine 6.000 de baze militare, unele sub diverse acoperiri, cele mai secrete fiind administrate, se zice, de către NSA (National Security Agency);

- suprafaţa acoperită de toate aceste baze este de 2.202.735 hectare, care transformă Pentagonul în unul dintre cei mai mari proprietari de terenuri din lume;

- aceste baze includ un total de 845.441 cădiri şi alte instalaţii.

O cerinţă fundamentală a strategiei militare, impune unui stat pentru a evita falimentul, să nu întreţină, pe timp de pace, o armată permanentă care să depăşească 1% din populaţia ţării.

Armata SUA pare să se conformeze acestui concept, reprezentând doar 0,45% din totalul de 312 milioane, dar bugetele militare uriaşe, care au atins recordul mondial sub "pacifistul" Obama şi întreţinerea unei permanente stări de conflict, undeva în lume, trebuie să-şi fi adus contribuţia la starea iminentă de faliment în care se află acest imperiu contemporan.

Care ar putea fi ameninţarea globală, care justifică existenţa acestui monstru militar ?

Raportul administraţiei Carter, "2000 Global Report" - menţionat în filmul anterior postat pe blog - publicat în 1980, sublinia "starea lumii" focalizându-se pe aşa-numitul "nivel al ameninţărilor", care ar fi putut influenţa negativ sau chiar submina "interesele" americane în lume.

Îmi voi cere scuze o singură dată, pentru ghilimelele pe care sunt forţat să le folosesc, când citez din limbajul dogmatic american, fiindcă aceşti nemernici au pervertit total limba, inversând sau denaturând continuu sensurile cuvintelor şi voi exemplifica prin cea mai sugestivă denumire posibilă: SUA îşi numeşte ministerul de resort, "Departament al Apărării", când, de fapt, ştim cu toţii că cel puţin de la al doilea război mondial încoace, americanii nu au mai fost forţaţi să se apere în faţa nimănui, ci dimpotrivă, au iniţiat şi purtat războaie de cotropire în toată lumea.

La 20 de ani de la definirea "doctrinei Carter", strategii SUA, într-o încercare sfidătoare de a justifica intervenţiile lor militare în diferite părţi ale lumii, au scornit un alt concept, cea mai mare fraudă din istorie şi anume "Războiul global contra terorismului" sau GWOT, ca să folosesc acronimul lor preferat, un inamic fantomă care, spre deosebire de perioada războiului rece când era destul de clar definit, va permite SUA să menţină o stare perpetuă de război, pe întreaga planetă, ce le va justifica cumva lista de crime, ce devine interminabil de lungă.

Ulterior, folosind pretexte fabricate impuse lumii prin scandalul monstruos orchestrat de mass media corporatistă şi nu prin existenţa vreunei ameninţări concrete, SUA a declarat război tuturor celor care s-au opus, într-un fel sau altul, hegemoniei sale economico-militare, o formă modernă de sclavie, instrumentată prin militarizare obsesivă şi "piaţă liberă".

Elementele majore ale strategiei SUA, de cucerire şi dominare a întregii lumi, ar putea fi definite prin:

1. controlul economiei mondiale şi a pieţelor sale financiare;

2. preluarea (a se citi tâlhărirea) tuturor resurselor naturale ale lumii şi, în special, a materiilor prime şi a surselor non-regenerabile de energie. Aceasta din urmă constituie piatra de temelie a puterii SUA, exercitată prin intermediul corporaţiilor transnaţionale.

Ultimul obiectiv s-a apropiat destul de mult de rezultatul scontat, o dată cu invadarea Afganistanului şi a Irakului, iar alte ţări care nu se supun cu obedienţă directivelor Washington-ului, cum ar fi Iran, Coreea de Nord, Siria şi Venezuela, au fost deja marcate ca posibile ţinte ale unei viitoare intervenţii militare.

Pe lângă controlul politic, exercitat prin ONU, SUA şi-a consolidat stăpânirea militară asupra celor 191 de guverne membre, prin cucerire, ocupare şi/sau "consiliere" militară, exercitată prin reţeaua integrală de baze militare, care acoperă practic întregul glob - continente, oceane şi chiar spaţiu cosmic.

Toate acestea definesc practic un imperiu, ale cărui dimensiuni exacte sunt aproape imposibil de stabilit.

Scopul declarat al bazelor militare este de pregătire pentru luptă şi stocare a echipamentelor militare, realitatea fiind prea puţin cunoscută, fiindcă nu sunt accesibile publicului, dar chiar dacă se prezintă sub diverse forme, potrivit funcţiunii militare de bază ar putea fi clasificate în patru mari categorii: baze aeriene, baze terestre, baze navale şi baze de comunicaţii & spionaj electronic.

Subiectul este extrem de vast şi poate imposibil de acoperit chiar şi de un tratat istoric, nicidecum de un simplu articol de blog, dar nu ar fi fost atât de dureros, dacă nu am fi noi înşine în situaţia de ţară ocupată, prin prezenţa imperialilor la baza de la Mihail Kogălniceanu, la adresa căreia au fost deja lansate acuzaţii în presa internaţională, că ar servi drept centru de interogare, prin tortură, al CIA.

Una dintre metodele preferate de denigrare a tuturor informaţiilor, care ar putea dezvălui scopurile reale ale prezenţei bazelor militare în ţările "gazdă", cum sunt denumite în film, este încadrarea acestora în categoria de "teorii ale conspiraţiei" şi batjocorirea lor în mass media aservită, ceea ce mă face să mă întreb, ce denumire ai putea găsi pentru un tratat militar, care poate afecta grav independenţa şi suveranitatea unei ţări, atunci când este încheiat în secret şi fără a fi ratificat de parlament (asta neînsemnând că gaşca de vânduţi din parlament ar putea fi cumva salvarea noastră).

Ce se întâmplă când ai militari străini pe teritoriu, antrenaţi intensiv pentru a manifesta agresivitate pe câmpul de luptă, care sunt avertizaţi din start că nu vor fi condamnaţi, indiferent ce infracţiune ar comite în ţara gazdă ?

Şi de ce s-a plecat de la premisa scutirii anticipate a acestor militari, de consecinţele faptelor lor penale, de parcă ar fi diplomaţi ?

Şi cât de tâmpit şi trădător poate fi un preşedinte de ţară, ca să accepte ca implicită o asemenea condiţie ?

Din fericire, nu ne aflăm în situaţia Japoniei care se află sub ocupaţie de aproape şapte decenii, timp suficient pentru ca lista de infracţiuni şi accidente provocate de militarii americani să nu mai încapă pe pereţii unei case, nici măcar pentru o singură insulă ca Okinawa.

Teo Peter a fost ucis în data de 4 decembrie 2004, de un infanterist american, Christopher R. Vangoethem, aflat în stare de ebrietate, care nu a acordat prioritate taxiului în care se afla artistul român, lovindu-l în plin.

Consecinţa ?

Individul a fost judecat de Curtea Marţială în SUA, într-o caricatură de proces, în care a fost achitat de acuzaţia de ucidere din culpă a basistului trupei Compact, dar a fost condamnat simbolic pentru adulter, fiind cu amanta în maşină, pedeapsa constând într-o simplă mustrare scrisă.

Unor astfel de gunoaie umane, un guvern şi un preşedinte corupt şi laş, le-au acordat imunitate în propria noastră ţară, în care am ajuns să ne rugăm să ne omoare un român, dacă vrem cumva să se facă şi dreptate ulterior.

Revenind la film, care ar putea fi, ca o ultimă concluzie, scopul întreţinerii unei asemenea armate permanente ?

Pentru a putea clarifica scopurile insidioase ale conduitei unor criminali ca americanii, cred că cel mai corect ar fi să-i dau cuvântul unui alt criminal notoriu, Hermann Goering, judecat la Nuremberg, creaţie a bancherilor americani, care cunoştea intim jocul de culise al ocultei mondiale:


"În mod natural, omul obişnuit nu doreşte război: nici în Rusia, nici în Anglia, nici măcar în Germania. E ceva de la sine înţeles. Dar, până la urmă, LIDERII ţării sunt cei care determină politica şi nu este decât o problemă simplă, de a trage oamenii după ei, fie că e vorba de o democraţie, de o dictatură fascistă sau parlamentară sau comunistă. Cu sau fără voce publică, poporul poate fi întotdeauna scos la mezat de către lideri. E uşor ! Tot ce trebuie făcut, este să-i spui că este atacat şi să denunţi pacifiştii pentru lipsă de patriotism şi expunerea ţării unui pericol iminent. MERGE FĂRĂ PROBLEME ÎN ORICE ŢARĂ.""

Un comentariu de Marian Matei
Sursa: Dezvaluiri

La granitele cunoasterii...


Incepand cu luna octombrie, vom lansa pe internet si pe anumite posturi de televiziune emisiunea "La granitele cunoasterii", o incursiune in domeniile stiintei de avangarda, ale parapsihologiei, istoriei si spiritualitatii. Invitatii emisiunii vor fi persoane remarcabile care au realizat sau descoperit lucruri demne de a fi cunoscute de cat mai multi oameni.

Ramaneti aproape pentru o intalnire saptamanala cu misterul de la GRANITELE CUNOASTERII!...

Structuri misterioase in Orientul mijlociu...


Giganticele structuri din piatră se întind pe întreaga suprafaţă cuprinsă între Siria şi Arabia Saudită, pot fi văzute numai de sus, nu şi de la sol, şi sunt practic necunoscute publicului.

Acestea reprezintă versiunea din Orientul Mijlociu a Liniilor Nazca (o serie de geoglife sau desene, care se întind în deşertul Sechura din Peru), iar acum, datorită unor noi sateliţi, precum şi a unui program de fotografiere aeriană din Iordania, cercetătorii au descoperit mii de astfel de structuri, informează LiveScience.


Numite de arheologi "roţi", aceste structuri din piatră au o mare varietate de modele, însă cel mai des întâlnit este cel care se aseamănă cu un cerc cu spiţe în interior. Cercetătorii sunt de părere că acestea au o vechime de cel puţin 2.000 de ani. Structurile sunt întâlnite în special pe câmpurile de lavă şi variază ca dimensiuni de la 25 la 70 de metri.

"In Iordania am descoperit mult mai multe structuri din piatră decât Liniile Nazca, mult mai extinse ca suprafaţă şi mult mai vechi", a declarat David Kennedy, profesor de istorie antică de la Universitatea din Australia de Vest. Conform primelor cercetări, aceste "roţi" fac parte dintr-o varietate de peisaje din piatră.


Alături de echipa sa, Kennedy a studiat structurile cu ajutorul fotografiilor aeriene şi folosindu-se de Google Earth, pentru că roţile sunt greu de observat de la sol."Uneori, când te afli exact pe locul în care sunt ele amplasate, poţi face un fel de model, dar nu este foarte uşor. Însă de la o înălţime de vreo 30 de metri, eu pot să îmi dau seama despre ce formă este vorba", susţine Kennedy.

Cel mai probabil, modelele au fost mult mai clare atunci când au fost construite."Oamenii au mers, probabil, peste ele, pe lângă ele, de secole, milenii, fără a avea nicio idee clară despre ce forma este vorba".

Pentru ce erau folosite?

Până în prezent, niciuna dintre roţi nu pare să fi fost excavată, ceea ce face dificilă stabilirea vechimii şi a scopului lor. Arheologii care le-au studiat cred că ar putea fi vorba despre rămăşiţele unor case sau cimitire.

Unele dintre roţile sunt izolate, în timp ce altele sunt grupate. Într-o singură locaţie, în apropiere de Azraq, sunt grupate sute de astfel de structuri.

În Arabia Saudită, echipa lui Kennedy a observat structuri destul de diferite: unele sunt dreptunghiulare, altele sunt circulare, dar conţin două spiţe formând o bară de multe ori aliniată direcţiei din care răsare şi apune soarele Orientul Mijlociu. Structurile din Iordania şi Siria au spiţe numeroase şi nu par să fie aliniate cu vreun fenomen astronomic.


"Dacă privim cercurile de piatră ca fiind locuri de cult ale strămoşilor sau locuri pentru ritualuri legate de evenimente astronomice, acestea ar putea avea aceeaşi funcţie ca liniile Nazca, de exemplu. Designul este diferit, dar funcţia ar putea fi aceeaşi", a explicat Amelia Sparavigna, profesoară de fizică în cadrul Universităţii Politehnice din Torino, Italia.

Misterioasele linii Nazca au fost, la început, sursa multor speculaţii. Cercetători sunt de părere că Liniile Nazca ar fi cărări ce alcătuiesc traseul unui pelerinaj religios, planuri de irigaţii sau piste de aterizare pentru extratereştri.

Eugenia globală - Folosirea medicinei pentru a ucide (doc)


"În 2008, B.A. Brooks, un regizor specializat între timp la New York Film Academy în crearea de filme digitale, îşi lansa primul documentar realizat în exclusivitate din videoclipuri descărcate de pe Youtube, tehnică de care s-a folosit cu brio şi în realizarea filmului de faţă, Global Eugenics - Using Medicine to Kill, din 2009, care, în peste două ore de filmări, şi-a putut permite să trateze o gamă extrem de largă de subiecte: gripa porcină şi aviară şi posibila manipulare genetică a acestora, vaccinurile şi campaniile agresive statale de vaccinare, originile SIDA/HIV, legea marţială, ştirile medicale, apa, G.D. Searle şi alimentele modificate genetic, Agenda 21 - impunerea "dezvoltării durabile", H.R. 875 - legislaţia de impunere a Codex Alimentarius în SUA ş.a., toate putând fi grupate sub o unică emblemă - politici eugenice.

Filmul lansat în 2008, era denumit sugestiv "The Decline and Fall Of America" şi a fost urmat, în afară de documentarul căruia i-am dedicat acest articol, de "The American Matrix - Age Of Deception" şi "Sex, Drugs and Religion", ambele având titluri la fel de inspirate.

B.A. Brooks
B.A. Brooks declara cândva:

"Îmi place să descopăr adevărul din spatele minciunilor, fiindcă orice minciună ascunde un adevăr."

O sarcină nobilă, bună să-i dedici o întreagă viaţă, în speranţa iluzorie de a zgâria superficial suprafaţa muntelui de minciuni, ridicat în mii de ani de "civilizaţie" umană prin grija ocultei mondiale, care ne-a fost predat chiar şi în şcoli sub numele de "istorie".

Termenul de "eugenie", ce tronează în titlul documentarului, ascunde un domeniu enorm de vast al nemerniciei instituţionalizate umane - fiindcă nu poţi practica genocidul decât cel puţin la nivel de guvern sau naţiune - ce nu poate fi epuizat cu uşurinţă, fiind fundamentat în epoca modernă de darwinism şi de ideile unui alt mason, văr primar cu Darwin, Sir Francis Galton, care au dat apă la moară teoreticienilor supremaţiei rasiale sau social-elitiste.

Originile practicilor eugenice se pierd însă în negura vremii, fiindcă indiferent de epocă istorică, elitele lumii au practicat cu ferocitate genocidul, contra oricărui grup populaţional care nu se încadra, cumva, în planurile lor imperialiste oligofrene.

Secolul XX, din nefericire, este şi mai aproape de memoria noastră, altminteri tare comodă şi, în acelaşi timp, a oferit ocultei mondiale mijloacele tehnologice perfecte, pentru a-şi pune în aplicare practicile demente, în umbra unor lideri de faţadă, aparţinând aparent tuturor ideologiilor posibile, ca Hitler, Lenin, Stalin, Pol Pot ş.a.m.d.

Dar nu vă lăsaţi păcăliţi, fiindcă lista nu este deloc exhaustivă şi cei fideli acestui blog este posibil să-şi amintească, din documentarul dedicat populaţiei indigene nord-americane, The Canary Effect, că SUA a fost în fruntea acestui fenomen, de lichidare a unor întregi rase umane, încă de la înfiinţare, iar George. H.W. Bush a fost chiar autorul unei practici "moderne" de sterilizare, aplicată grupurilor populaţionale de altă culoare decât "albul pur" al drapelului american.

Având astfel de origini "sănătoase", nu este de mirare că la început de secol XX, 27 de state americane adoptau prevederi legislative eugenice, California devenind, în 1909, al treilea stat care se conforma obsedantului stereotip nordic, din cele 60.000 de sterilizări forţate practicate în SUA, până la al doilea război mondial, jumătate fiind practicate în California, care chiar în perioada postbelică a continuat să deţină recordul, cu o treime din totalul procedurilor chirurgicale sau radiologice de acest gen.

Eugenia ar fi rămas fireşte la nivelul unor dispute "intelectuale" stranii, dacă nu ar fi beneficiat din plin de banii masoneriei mondiale, viraţi prin intermediul unor instituţii percepute ca filantropice, cum ar fi Carnegie Institution, Rockefeller Foundation şi - cum ar fi putut oare să lipsească - prin averea magnaţilor căilor ferate, Harriman (Averell Harriman împreună cu Prescott Bush, au fost patronii Union Banking Corporation, care a finanţat ridicarea nazismului prin intermediul fraţilor Fritz Thyssen şi Heinrich Thyssen-Bornemisza - şi celor curioşi le recomand să studieze sângeroasele origini ale celor două familii austro-ungare reunite în acel nume).

Fundamentarea teoretică a aparţinut desigur marilor şi prestigioaselor universităţi americane, generatoare de viitori lideri sociopaţi, ca Stanford, Yale, Harvard şi Princeton, ai căror "academicieni" au expus teoriile rasiale, falsificând sau răstălmăcind date ştiinţifice, în încercarea disperată de a oferi o bază ştiinţifică unor asemenea elucubraţii.

Preşedintelui Stanford, David Starr Jordan, îi datorăm noţiunea de "rasă şi sânge", din epistola sa rasistă din 1902, "Sângele unei naţiuni", în care "savantul universitar" decreta că orice condiţie sau calitate umană se transmite numai pe cale genetică, dând ca exemplu atât talentul cât şi sărăcia.

Şi înainte de a abandona acest subiect, mult prea vast pentru a-l putea epuiza în acest unic articol, pentru ca nimeni dintre voi să nu se mai grăbească să-i acuze numai pe nazişti, pentru cele mai inumane practici posibile, voi mai da câteva exemple, sper eu edificatoare:

- În 1904, Carnegie Institution a înfiinţat un complex de laboratoare la Cold Spring Harbor pe Long Island, unde erau stocate fişe biografice detaliate pentru milioane de americani, cercetătorii urmărind distrugerea lentă a acelor linii de sânge. În baza acelor arhive, avocaţii murdari - iertat să-mi fie pleonasmul - ai ocultei au agitat legislaturile americane, pentru a adopta măsuri eugenice.

- Familia Harriman a subvenţionat vreme de zeci de ani New York Bureau of Industries and Immigration, în căutare de evrei, italieni sau alţi imigranţi, din metropole, pentru a-i putea deporta, închide sub acuzaţii false sau steriliza.

- Fundaţia Rockefeller a finanţat programul eugenic german şi chiar pe Josef Mengele personal, anterior sosirii acestuia la Auschwitz.

- Organizaţiile eugenice californiene Human Betterment Foundation din Pasadena şi American Eugenics Society, şi-au coordonat eforturile cu Eugenics Research Society din Long Island, făcând propagandă deschisă nazistă, până în preziua intrării SUA în război, în decembrie 1941.

Plecând de la aceste informaţii, cred că nu vă va fi greu să intraţi în atmosfera filmului şi să înţelegeţi mai bine motivaţiile deloc ascunse, ci mai degrabă insuficient popularizate momentan, ale elitei mondiale, când ordonă paiaţelor guvernamental-parlamentare ale lumii să ia măsuri de reducere a populaţiei globale, sub masca filantropiei şi a ajutoarelor umanitare şi, mai ales, a medicinei.

Anul 2009 era marcat de repetarea isteriei generalizate din 1918 şi 1976, prin declararea de către oficina masonică, Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) şi sora ei americană mai mică, Centrul pentru Prevenirea şi Controlul Bolilor (CDC), a unei pandemii originare din Mexic, provocată de un virus H1N1 ce a fost botezat "porcin", deşi s-a recunoscut, sub presiunea publicării datelor unor cercetători oneşti, că se prezenta ca un amalgam al unor tulpini virale de gripă aviară, gripă umană şi gripă porcină eurasiatică.

În România, vaccinul Pandemrix a fost pus cu promptitudine la dispoziţia guvernului, de către binecunoscuta organizaţie criminal-farmaceutică, GlaxoSmithKline, cu care v-am făcut cunoştinţă în primul documentar dedicat drogurilor psihotrope.

Pandemrix conţinea cel puţin două componente dubioase, blamate de comunitatea medicală internaţională: thiomersal, un compus organic al mercurului, ce putea provoca intoxicaţii cu mercur, depăşind bariera placentară sau bariera sânge-creier, fiind implicat în declanşarea autismului la copii şi squalene, un alt compus organic, extras din uleiul de ficat de rechin, care a fost asociat declanşării unei boli ce a rămas o enigmă până azi, sindromul Războiului din Golf, deşi s-a dovedit că o suspensie de squalene în apă, inducea invariabil lupus sau alte boli autoimune la cobai.

În aproape toate războaiele moderne ale SUA, soldaţii şi-au acuzat guvernul că i-au folosit pe post de cobai, în tot felul de experimente stranii (gen deversarea de Agent Orange peste propriile trupe, în timpul războiului din Vietnam), aşa că de ce ar diferi cu ceva războaiele acestui secol, din moment ce marile aglomerări umane din timp de război, sunt ocaziile perfecte pentru masonerie, de a-şi derula experimentele criminale cu arme de nimicire în masă.

Trebuie să recunosc că nu mi-am imaginat niciodată, că un astfel de vaccin ar putea declanşa o boală cu manifestări atât de ciudate, ca la fosta majoretă a Washington Redskins, Desiree Jennings, ale cărei simptome debusolau neurologii, fiindcă nu semănau deloc cu cele provocate de nervi lezaţi.

Deşi în film se afirmă că boala ei este incurabilă, fiind considerată o distonie atipică, se pare că a fost vindecată între timp printr-o terapie "de eliminare a toxinelor", folosită de regulă în cazul aterosclerozei dar şi a... intoxicării cu metale grele - chelaţie.

Să fi avut oare legătură cu mercurul din thiomersal ?

Cert este că nici până azi nu există o definiţie clară a viruşilor, o încadrare concretă undeva în regnul vegetal sau animal, fiindcă natura lor reală nu este nici acum pe deplin înţeleasă şi, cu toate acestea, "savanţii" susţin cu impertinenţă că sunt capabili să-i transforme în vaccinuri, în care aceşti viruşi devin dintr-o dată blânzi şi utili, uitând să mai atace organismul uman.

Caracteristicile foarte ciudate ale acelui virus, evident de sinteză şi nu natural, care ataca selectiv, evitând tocmai categoriile de vârstă cu cele mai slabe sisteme imunitare, copiii şi adulţii de peste 60 de ani, împreună cu elementele constitutive ale acelui vaccin dubios, despre care marea majoritate a comunităţii medicale susţinea că nu a fost testat suficient, nu păreau să-i deranjeze cu nimic pe "vigilenţii" noştri guvernanţi cu neuron portocaliu, care se raliau fără rezerve politicii iresponsabile internaţionale, susţinând furibund campania de vaccinare şi chiar proferând ameninţări la adresa populaţiei şi a personalului medical, care s-au dovedit a fi destul de lucizi, în ultimă instanţă, încât să vadă capcana din spatele acelei propagande medicale.

Ghidându-mă după regula infailibilă că orice campanie de vaccinare gratuită, susţinută de stat, are conotaţii criminale, în 2009, în plin scandal al vaccinării contra gripei porcine, am afirmat la un post de radio local că şi campania de vaccinare contra cancerului de col uterin, aflată în plină desfăşurare pe atunci, trebuie să aibă scopuri murdare, fără a avea nici cea mai mică dovadă în acest sens.

Iniţiativa curajoasă a unui euro-parlamentar german, de a investiga interesele financiare din spatele întreţinutei campanii de vaccinare a GSK, mi-a distras atenţia de la fenomen, considerând pe atunci că a încăput în "mâini mai calificate", deşi eram perfect convins că acea cruciadă se va dovedi a fi, într-un final, un foc de paie, ca de altfel orice iniţiativă politică, aparent cinstită.

Ca atare, nu am făcut nici cea mai mică investigaţie în acest sens, dar veţi afla şi singuri, din documentar, cât de periculos este, de fapt, unul dintre cele două vaccinuri pentru cancerul de col uterin, aflate pe piaţa românească: Cervarix fabricat de... GlaxoSmithKline, desigur şi Gardasil de la Merck.

În privinţa "chemtrails", a dârelor chimice prezente pe cerul tuturor ţărilor NATO - şi am senzaţia că le-am observat şi la noi, dar nu pot fi sigur în această privinţă, aşa că aştept confirmările voastre - actualmente există circa şase teorii, care încearcă să ofere o explicaţie coerentă acestui fenomen, mai mult ca sigur malefic, fiindcă guvernele se întrec unele pe altele în a face pe proştii - ceea ce nu ar trebui să le fie prea greu, de altfel - ignorând toate dovezile evidente, în condiţiile în care zborul unei aeronave pe cerul oricărei ţări este înregistrat cu rigurozitate şi supus chiar unor aprobări draconice, mai ales după 11 septembrie 2001.

Şi exemplific:

1. Pot fi totuşi dâre de condensare, aşa cum sugerează cei mai mulţi sceptici.

Personal, fiindcă deţin o oarecare calificare în domeniul aviatic, vă pot spune cu certitudine că aceste dâre chimice doar seamănă cu dâra de condensare produsă de un avion cu reacţie. Aceasta din urmă are o durată de viaţă infimă, fiind o simplă aglomerare temporară de vapori de apă, concentraţi în jurul particulelor ionizate ce funcţionează ca centri de condensare şi le puteţi urmări zilnic şi singuri, cum se dispersează cu repeziciune pe cer, de parcă s-ar deplasa cumva cu avionul în sine, păstrând o oarecare lungime. Chemtrails se dezvoltă în timp, ocupând suprafeţe din ce în ce mai mari pe cer, unindu-se cu alte dâre, până când provoacă, de regulă, un plafon compact de "nori" chimici, care persistă vreme de câteva ore. În plus, în cazul chemtrails avionul nu are un traiect precis, ci se deplasează mai degrabă brownian - cum se poate observa şi din imaginea postată mai jos - de parcă s-ar afla în plină campanie aviochimică, unicul scop fiind acoperirea unei suprafeţe cât mai vaste, pentru a garanta unificarea ulterioară a acelor dâre chimice aflate în expansiune.

2. Pot fi produse de pulverizarea de substanţe de natură biologică sau chimică peste zone populate, ca experimente din cadrul unor programe de dezvoltare a armelor biologice şi chimice.

După cum veţi vedea şi din documentar, există suficiente cazuri ce sunt tratate de autorităţi cu o indolenţă soră cu nesimţirea, care ar putea confirma o asemenea ipoteză, comunităţile vizate suferind ulterior de diverse boli stranii.

3. Pot fi doar teste de acoperire şi rate de coborâre ale unor agenţi chimici, ce vor fi folosiţi ca vectori purtători pentru viitori agenţi biologici şi chimici, pe timp de război sau împotriva propriei populaţii, în timp de revolte civile.

4. Pot fi folosite la modificarea tiparelor meteo şi ar putea conţine nuclee de condensare sau poate componente metalice, ce reacţionează cumva cu radiaţia electromagnetică folosită în experimente de genul HAARP.

Voi detalia acest subiect, dacă voi descoperi un documentar dedicat HAARP.

5. Pot fi experimente cumulate SUA/ONU/NATO pentru a rezolva mitica problemă a încălzirii globale sau diminuarea stratului de ozon atmosferic.

Explicaţia mi se pare puerilă, fiindcă mă îndoiesc că elitele mondiale sunt chiar atât de tâmpite, încât să ajungă să creadă propria minciună a încălzirii globale şi să aloce resurse financiare considerabile pentru rezolvarea ei. În privinţa ozonului, m-aş fi lăsat convins mai uşor dacă nu ar mai exista gravitaţie pe Terra, deoarece conţinutul acelor dâre se depune invariabil pe sol, afectând populaţia şi nu o ia razna spre cosmos.

6. Pot face parte dintr-un program defensiv global, de a crea un scut deflector împotriva unor eventuale radiaţii din spectrul electromagnetic, provenind de la focoase nucleare detonate la limita atmosferei terestre, în caz de război.

Şi ar mai putea fi, desigur, o combinaţie a tuturor celor expuse anterior sau nici una dintre ele, fiindcă deocamdată, în absenţa sprijinului guvernamental şi a unor dovezi concrete, nu ne rămâne decât să speculăm.

Nu voi mai detalia mare parte din problemele atinse de documentar, fiindcă acest articol riscă, pe de o parte, să se transforme într-o carte, iar, pe de altă parte, unele probleme cum ar fi cea a Bisfenolului sau SIDA sau G.D. Searle au fost deja tratate pe blog.

Mă voi rezuma doar la a spune, în concluzie, că explicaţiile date în problema spinoasă şi dureroasă a educaţiei deficitare a generaţiilor actuale de copii şi tineri, se datorează unei perceperi eronate a fenomenului: sistemele educaţionale curente nu dau rezultate slabe numai din cauza incompetenţei clare a guvernelor, care au efectuat tot felul de experimente simplificatoare cu programele de învăţământ şi a unor slabe alocări de fonduri, ci din contră, s-au alocat exact atâtea fonduri câte erau necesare, pentru a obţine rezultatul planificat şi dorit - generaţii de indivizi slab pregătiţi, incapabil să gândească critic şi analitic, numai buni ca sclavi ai noii ordini mondiale, ce va fi instalată prin iniţiative politice gen Agenda 21."

Marian Matei
Sursa: Dezvaluiri

Fenomenul 2012...


Data de 21 decembrie 2012 este aşteptată cu sufletul la gură de un număr tot mai mare de persoane din întreaga lume. S-au făcut numeroase profeţii spectaculoase în legătură cu această dată, de la alinieri planetare cu efecte apocaliptice, ciocniri devastatoare cu diferite corpuri cereşti până la schimbări globale în conştiinţa umană. Totul porneşte, cel puţin în teorie, de la presupusele profeţii făcute de mayaşi.

Cum a apărut însă, acest mit, şi cum de a căpătat o asemenea amploare încât până şi celebra agenţie spaţială NASA a recurs la publicarea unor dezminţiri? Să revenim la mayaşi.

De ce 21 decembrie 2012?

21 decembrie 2012 reprezintă echivalentul datei 13.0.0.0.0 din calendarul mayaş, utilizat de mai multe culturi pre-hispanice din Mezoamerica. Acesta începe cu data de 11 august 3114 î.e.n. şi numără zilele ce au trecut de la acest moment al creaţiei.

Deşi multă lume crede că data de 21 decembrie 2012 constituie capătul calendarului mayaş, acest lucru este greşit. Această dată reprezintă doar finalul celui de-al 13-lea baktun, un ciclu al timpului. Mayaşii foloseau mai multe cicluri temporale, iar baktun-ul, ce măsura 144.000 de zile (puţin peste 394 de ani) era doar unul dintre ele.

Alte cicluri folosite de mayaşi sunt katun (care reprezintă 7.200 de zile) sau piktun (echivalentul a 20 de baktunuri). Un alt ciclu folosit de mayaşi este acela de 18.980 de zile (52 de ani), denumit "rundă calendaristică" de către experţii în cultura maya.

Calendarul poate exprima orice dată din viitor şi din trecut, fiind infinit. De altfel, există inscripţii mayaşe străvechi ce menţionează evenimente ce au loc mult după aşa-zisa apocalisă din 2012.


Una din tăbliţele din Templul Inscripţiilor din Palenque face trimitere la aniversarea încheierii a 80 de "runde calendaristice" de la întronarea regelui Pakal, adică la data de 21 octombrie 4772, la care vor fi trecut opt zile de la încheierea primului ciclu piktun de la crearea lumii. Acest lucru pare să infirme ipoteza apocalipsei din 2012. De altfel, majoritatea specialiştilor în cultura maya nu cred că 13.0.0.0.0 ar fi fost considerată de către aceştia ca fiind data apocalipsei.

Data de 21 decembrie 2012 apare pe un singur monument mayaş, Monumentul nr. 6 de la Tortuguero. Acesta nu s-a păstrat în condiţii foarte bune, astfel că descifrarea textului înscris pe el este un proces dificil. Cu toate acestea, cea mai recentă traducere a inscripţiilor mayaşe menţionează că, la această dată, va fi sărbătorit un zeu numit Bolon Yok'te K'uh.

Chiar dacă această dată constituie finalul unui ciclu din calendarul mayaş, evenimentul era considerat important pentru că reprezenta începutul unei noi epoci mondiale, nu un sfârşit. Conform unui specialist în cultura mayaşă, John Major Jenkins, mayaşii considerau un ciclu epocal drept echivalentul unei "sarcini cosmice", cea mai importante parte a acestuia fiind finalul, sau "naşterea". Astfel, explică arheologii, mayaşii sărbătoreau finalul unui ciclu la fel cum noi sărbătorim Revelionul.

Cum a fost asociată data de 21 decembrie 2012 cu apocalipsa?

Michael Coe, un cercetător al culturii mayaşe, a publicat în anul 1966 cartea The Maya. În această lucrare a lansat ipoteza că mayaşii ar fi văzut finalul unui ciclu calendaristic ca un eveniment apocaliptic. În acel moment nu fusese descifrat monumentul nr. 6 de la Tortuguero, ipoteza sa fiind doar o speculaţie cu care ceilalţi specialişti din domeniu nu au fost de acord.

Acest lucru nu a oprit răspândirea ideii, care a apărut la momentul în care o bună parte a publicului din SUA era atrasă de curentul New Age. Acesta promova apropierea omului de latura sa spirituală, abandonarea dependenţei de planul material urmând să permită umanităţii să intre într-o nouă epocă, una a armoniei universale.

Pasul decisiv pentru introducerea conceptului "apocalipsa în 2012" în conştiinţa publică a fost o conferinţă organizată în august 1987 de José Arguelles în cadrul unui festival New Age.

În anii '70 şi '80, arheologii americani au făcut numeroase descoperiri datând din vremea mayaşilor, reuşind totodată să descifreze un număr crescând de texte ale acestora. Speculând interesul crescut al publicului pentru această civilizaţie şi profitând de faptul că adepţii curentului New Age doreau o mai mare apropiere de spiritualitate, Arguelles a combinat cele două elemente.

Acesta a preluat ipoteza enunţată de Coe şi a asociat-o curentului New Age. Astfel, Arguelles a afirmat că receptase prin telepatie mai multe profeţii. El a susţinut faptul că civilizaţia mayaşă nu era în întregime pământeană, ci avea origini extraterestre, iar "ciclul armonic al istoriei" urma să se încheie în 2012. Conform spuselor lui, acesta era momentul în care omenirea urma să renunţe la materialism şi să trăiască în armonie, graţie unei noi epoci spirituale.

Cu ocazia acestei conferinţe, grupuri mari de oameni s-au reunit în mai multe puncte cheie de pe glob (precum Stonehenge, muntele Fuji din Japonia, Bolinas în California) pentru meditaţii colective, în speranţa că acestea vor facilita tranziţia omenirii spre o nouă epocă spirituală.

Televiziunile au relatat evenimentul la acea vreme, arătând publicului larg imagini cu masele de oameni dansând şi meditând. Chiar dacă majoritatea oamenilor priveau curentul New Age cu amuzament, mediatizarea întrunirilor a permis răspândirea ideilor excentrice ale lui Arguelles.

Un alt moment cheie în istoria fenomenului 2012 a avut loc în 1996, când a fost publicată pentru prima dată o traducere a monumentului nr. 6 de la Tortuguero, în care se menţiona explicit data 13.0.0.0.0 (21 decembrie 2012). Cercetătorii Stephen Houston şi David Stuart, cei care au efectuat această traducere, au speculat că aceasta ar putea fi o profeţie ce anunţă sfârşitul lumii. Ipoteza lansată de aceştia a fost folosită de pasionaţii curentului New Age pentru a-şi răspândi mesajul spiritual.

De atunci, însă, au fost descoperite alte texte mayaşe similare celuia de la Tortuguero, iar analiza lor a relevat faptul că ipoteza celor doi este extrem de improbabilă. Dacă în monumentul de la Tortuguero data menţionată este 13.0.0.0.0 (2012), în celelalte texte se vorbeşte despre 10.0.0.0.0 şi de 9.13.0.0.0, lucru ce sugerează că mayaşii erau atraşi de datele ce puteau fi descrise cu numere rotunde.

Studiind aceste texte, cercetătorii care au efectuat prima traducere a monumentului 6 au realizat că ipoteza formulată de ei în 1996 este eronată. Noile traduceri sugerează că mayaşii intenţionau ca aceste monumente să dăinuiască, iar datele respective reprezentau mai degrabă obiective alese pentru că reprezentau numere rotunde.

Cei doi cercetători au publicat o dezminţire în 2008, afirmând că ipoteza iniţială era eronată şi că "textul de la Tortuguero nu are nimic de a face cu o profeţie". Prea târziu, însă: 2012 devenise deja un fenomen de o amploare prea mare pentru ca declaraţia lor să mai aibă efect.

De ce este întreţinut mitul "apocalipsa în 2012"?

"Pentru mayaşi, atingerea momentului de final al unui ciclu calendaristic era un motiv de sărbătoare, iar a transforma 21 decembrie 2012 într-un moment apocaliptic este o ficţiune şi o şansă pentru anumite persoane să profite de pe urma credulităţii oamenilor", susţine Sandra Noble, directorul unei fundaţii ce susţine cercetările asupra civilizaţiilor mezoamericane (Foundation for the Advancement of Mesoamerican Studies din Crystal River, Florida).

În ultimii ani, fenomenul 2012 a constituit într-adevăr o sursă de profit pentru un număr mare de persoane. Edituri din întreaga lume au publicat zeci de cărţi pe această temă, iar producătorii de la Hollywood au lansat pe piaţă un film purtând acest nume, încasând sute de milioane de dolari.

Acum, mai mulţi "profeţi" încearcă să profite de pe urma fenomenului 2012, vânzând credulilor bilete de călătorie către Bugarach, un sat francez din munţii Corbières. Pasionaţii fenomenului New Age susţin că acesta va fi singurul loc ce va supravieţui evenimentelor cataclismice ce vor lovi Terra în 2012.

Fenomenul a prins o asemenea amploare încât agenţia însărcinată de guvernul francez să vecheze activitatea sectelor a avertizat că există riscul ca numeroase persoane să ia parte la o ceremonie de sinucidere în masă la Bugarach, pe 21 decembrie 2012. Aceeaşi agenţie anunţă că orăşelul, ce numără doar 200 de locuitori, va fi invadat de mii de persoane la finalul anului viitor.

Lorenzo DiTommaso, un profesor de religie specializat în "fenomenul apocaliptic", explică bazele psihologice ale acestui fenomen prezent în toate religiile: "lumea este deseori văzută de oameni drept un loc groaznic şi nedrept, iar apocalipsa oferă o soluţie la aceste lucruri provocatoare de anxietate - lumea este atât de rea, încât nu poate fi schimbată, astfel că este nevoie de un eveniment cataclismic pentru ca ea să revină la starea de echilibru".

Din ce în ce mai mulţi oameni văd lumea prin prisma iminenţei apocalipsei, susţine profesorul, "pentru că numeroase sisteme par a fi disfuncţionale - mediul înconjurător, economia mondială, sistemul politic". Profesorul avertizează că acest lucru este periculos: "fenomenul apocaliptic este un răspuns simplist la o serie de probleme complexe, pentru că aşteptând o soluţie divină la problemele umanităţii, oamenii refuză astfel să-şi asume responsabilitatea rezolvării lor".

Popularitatea profeţiilor apocaliptice este dată de incertitudinea pe care oamenii o au în ceea ce priveşte viitorul. "Scenariile ce profeţesc sfârşitul lumii nu s-au schimbat deloc în ultimii 2.000 de ani", explică profesorul.

Ce efect va avea mitologia 2012 asupra societăţii?

Chiar dacă 21 decembrie 2012 nu va aduce sfârşitul lumii, fenomenul nu va rămâne fără urmări. Mai mulţi cercetători consideră că interesul ridicat de acest fenomen nu va rămâne fără consecinţe, ci va da naştere unor curente religioase sau spirituale noi.

John Hoopes, un specialist în arheologie, explică felul în care popularitatea fenomenului 2012 prezintă aspecte similare contextelor în care au apărut alte tradiţii religioase: "Creştinismul, de exemplu, îşi are începuturile în contextul profeţiilor mesianice. Biserica Mormonă a apărut în contextul speculaţiilor pe care indienii nord-americani le făceau despre sfârşitul lumii. Un alt exemplu este dat de William Miller, care a anunţat că în octombrie 1844 Iisus se va întoarce pe Pământ. Foarte mulţi oameni au crezut în profeţia sa la acel moment, şi chiar dacă aceasta nu s-a adeverit, ea a constituit baza unor noi confesiuni religioase, precum Adventiştii de Ziua A Şaptea şi Martorii lui Iehova".

Astăzi, mulţi oameni cred că data de 21 decembrie 2012 va aduce o schimbare radicală, dacă nu chiar apocalipsa. Chiar dacă această profeţie se va dovedi la fel de falsă ca cea a lui William Miller, nu este exclus ca fenomenul creat în jurul acestei date să constituie sâmburele din care să crească o mişcare religioasă sau spirituală nouă.

Sursa: descopera.ro

Ian Lungold despre Calendarul Mayas (1)


Ian Lungold - The Mayan Calendar Comes North - partea 1

Va recomand spre vizionare o conferinta deosebit de interesanta despre Calendarul Mayas, conferinta sustinuta de Ian Lungold. Revelatiile facute de acest cercetator al misterelor mayase merita cu adevarat sa ajunga la cat mai multi. Perspectiva lui Ian Lungold este una inedita dar in acelasi timp sustinuta cu argumente. Se incheie cu adevarat calendarul Mayas pe 21 decembrie 2012 sau mult mai repede?
Ian Lungold cauta sa demonstreze ca ultima zi a acestuia ar fi 28 octombrie 2011, deci peste o luna si jumatate...
Mai jos puteti viziona prima parte a acestei conferinte. Ii multumim pe aceasta cale lui Mihai Bitan, un entuziast care s-a ocupat de traducerea conferintei. In curand, si tot datorita muncii depuse de Mihai Bitan, veti putea viziona si partea a doua a conferintei. Vizionare placuta!

Dieta integral vegetariană (doc)


"Industria cărnii de vită a contribuit la moartea mai multor americani, decât toate războaiele acestui secol, toate dezastrele naturale şi accidentele de automobil, combinate. Dacă grătarul de vită este ideea voastră de 'hrană adevărată pentru oameni adevăraţi', atunci vă doresc să locuiţi în apropierea unui spital cu adevărat bun."

Dr. Neal Barnard,
Profesor - Facultatea de Medicină
Universitatea "George Washington"
Preşedinte al " Physicians Committee
for Responsible Medicine"

Lansat în luna martie a acestui an, Forks over Knives, filmul cineastului independent Lee Fulkerson, examinează în profunzime afirmaţia radicală, că majoritatea bolilor degenerative care ne afectează - dacă nu cumva, chiar toate - ar putea fi ţinute sub control sau chiar obligate să involueze, prin eliminarea din dieta noastră zilnică a oricărui aliment de origine animală şi a alimentelor cu grad înalt de procesare, folosind drept argumentaţie odiseea chirurgului dr. Caldwell Esselstyn şi a biochimistului nutriţionist dr. T. Colin Campbell, doi eminenţi cercetători, într-un domeniu de pionierat, poate, al alimentaţiei exclusiv vegetariene.

Ce se întâmplă în aşa-zisa lume civilizată ?

Când am uitat cum trebuie să trăim ?

Fiindcă, în pofida unor mult trâmbiţate progrese tehnologice, în orice domeniu, a unor războaie anticancer declanşate oficial şi chiar legiferate, a afirmaţiilor tot mai impertinente ale industriei farmaceutice, gata să susţină clipă de clipă că este pe cale să descopere pilula minune sau vaccinul perfect, suntem tot mai bolnavi an de an, după toate standardele posibile.

Statisticile, cel puţin pentru SUA, sunt îngrozitoare:

- două treimi dintre americani sunt supraponderali;

- cazurile de diabet au explodat, practic, în special în rândurile tinerilor;

- cel puţin jumătate dintre americani înghit, zilnic, cel puţin un aşa-numit "medicament", eliberat pe reţetă de medici alopaţi îndatoritori;

- operaţiile medicale majore au devenit o rutină, hrănind "lipitorile", companiile de asigurări şi cele farmaceutice, care prosperă cu nesimţire, ajungând la venituri de miliarde de dolari;

- bolile cardio-vasculare, cancerul şi atacurile cerebrale sunt cele trei cauze principale de deces, deşi sunt cheltuite sute de miliarde de dolari anual, pentru a le "combate";

- milioane de alţi oameni suferă de o serie întreagă de alte boli degenerative sau autoimune ş.a.m.d.

Pe plan mondial, sunt mai mult decât convins că cifrele nu diferă semnificativ şi nu cred că este dificil să accesăm astfel de statistici, deşi nu ştiu în ce măsură nu au fost deja cosmetizate, prin decizii guvernamentale sau ONU.

Să existe oare o soluţie unică, pentru toate aceste probleme ?

O soluţie atotcuprinzătoare, dar extrem de simplă, încât să fie ceva uluitor, că n-am fost capabili, încă, să o luăm în serios ?

Copil fiind, am luat foarte în serios declaraţiile belicoase ale unor escroci nedovediţi, la acea vreme, gen Nixon, care declarau război legal cancerului, deşi eram pe zi ce trece tot mai nedumerit, că într-un secol de progrese tehnologice uimitoare, când ne lăudam că am fi în stare să zburăm hipersonic şi chiar să călcăm Luna în picioare, nimeni nu părea a fi capabil să dorească, să îndrepte, acea luptă, împotriva cauzelor reale şi nu a simptomelor acelei boli.

Ajunsesem să ne fandosim că am eradicat variola şi poliomielita şi malaria şi toate nu erau decât minciuni sfruntate, care justificau alocările uriaşe de fonduri pentru domeniul medical, din toate sursele posibile, fonduri ce se scurgeau, pe negândite, în buzunarele largi ale comunităţii medicale şi farmaceutice.

Desigur că nu ştiam nimic, pe atunci, despre extraordinara metodă a statisticii matematice, care putea stoarce răspunsuri elocvente din orice tabelă aridă, cu date brute, culese neobosit vreme de ani de zile sau, poate, chiar decenii, într-o ţară oarecare a lumii.

Mafia medico-farmaceutică a ignorat cu încăpăţânare această metodă simplă, în toată această perioadă şi, mai grav de atât, nu numai că o ignoră în continuare, dar face eforturi drăceşti să elimine din sistem orice medic, farmacist sau cercetător onest, care apelează la ea şi ajunge la concluzii uluitor de simple, pentru un fenomen distructiv cum este cancerul, de exemplu, care, în plin război "nixonian", a scăpat vigilenţei guvernanţilor, ajungând de la statutul de boală de excepţie, la acela de "zestre" nedorită curentă, pentru mai mult de jumătate din populaţia lumii, fapt care ar justifica din plin declararea sa ca epidemie.

Nu vă gândiţi prea mult, la cine ştie ce cauze sofisticate ale miopiei oficialilor lumii.

Este exact aceeaşi motivaţie care provoca furia lui Iisus, când a încercat să-i izgonească pe zarafi din templu: lăcomia dementă.

Sistemul social mercantil, actual, nu poate supravieţui de pe urma unui sistem medical care vindecă oameni, fiindcă nu există nici un fel de profit într-o astfel de conduită medicală - "banii nu vin de la oameni sănătoşi şi nici de la morţi, ci numai de la cei care au o boală cronică", se afirmă undeva în film.

Dacă vă uimeşte un asemenea raţionament, voi exemplifica prin altul, de aceeaşi speţă, care stă la baza deciziilor strategice ce se iau pe timp de război, raţionament care a condus, în timp, la eliminarea unor instrumente garantat letale, în genul muniţiei individuale explozive.

Nu au existat nici un fel de considerente umanitare în luarea acelei decizii, ci motivaţia a fost cu totul alta: în timp de război, "profitabilă" şi deci recomandată nu este uciderea soldaţilor inamici, ci rănirea acestora, fiindcă un om rănit imobilizează mult mai multe resurse financiar-umane ale armatei adverse - îngreunând efortul de război - decât un soldat mort: servicii de ambulanţă, spitalizare, farmaceutice ş.a.m.d.

Dr. Colin Campbell, un nutriţionist al Universităţii Cornell, nu făcea excepţie de la regulă, prin anii '60, când, respectând tradiţia de fermieri a familiei, se străduia să producă proteine de origină animală, de "înaltă calitate", ce-i drept într-un scop foarte nobil, de a eradica foametea din ţările lumii a treia.

Tocmai lipsa banilor, l-a determinat să ia o decizie involuntar genială, oferind copiilor doar proteine de natură vegetală, constatând uluit că statisticile arătau că, tocmai la copiii filipinezi din familiile înstărite, se manifesta mai des cancerul hepatic, motivaţia fiind exact posibilitatea de a achiziţiona şi consuma produse alimentare de origine animală.

Experimentele ulterioare, prin care a încercat să probeze atât intuiţia sa cât şi declaraţiile dintr-un articol al unei obscure reviste medicale indiene, folosind cazeina în dieta unor cobai, au confirmat strălucit premisele iniţiale.

Dr. Caldwell Esselstyn - o cunoştinţă mai veche de-a noastră, din filmul consacrat terapiei Gerson - a ajuns la o concluzie similară urmând o cale diferită.

Frustrat fiind de inutilitatea luptei contra cancerului de sân, pe care o purta necontenit, în calitate de preşedinte al Breast Cancer Task Force la Clinica Cleveland, a realizat un fapt extrem de simplu.

Chirurgia este desigur un instrument excelent, în orice caz medical de urgenţă, dar nu a reprezentat şi nu va reprezenta vreodată o metodă preventivă: indiferent câte mastectomii ar fi efectuat, cazurile de cancer mamar continuau să se adune la clinică.

A apelat desigur la statistici, unele dintre ele chiar bine ascunse sau făcute uitate de oficialităţi şi a raţionat exact ca şi Campbell, într-un final: în ţările care nu aveau în dietă decât cantităţi nesemnificative de proteine de natură animală, se manifestau cele mai puţine cazuri de cancer, iar regula nu era valabilă doar pentru cel mamar, care-l interesase iniţial, ci pentru orice tip de cancer.

Esselstyn a avut rara intuiţie de a verifica ce spun statisticile şi în cazul altor boli degenerative, cum ar fi cele cardio-vasculare, constatând entuziasmat că regula se verifica şi în acest caz.

Nu veţi găsi popularizate niciodată aceste concluzii, în nici una dintre declaraţiile oficiale, deşi, în China, Zhou Enlai a ordonat executarea unui studiu, asupra a peste 880 de milioane de oameni, tocmai în acest sens.

Dovada este prezentată parţial şi în film, când două somităţi ale guvernului american, Connie B. Diekman, director al University Nutrition, Washington University, St. Louis, Missouri şi fost preşedinte al Asociaţiei Dietetice Americane şi David Klurfeld, National Program Leader, Human Nutrition, la Departamentul Agriculturii al SUA, sunt invitate, firesc, de regizor să prezinte opiniile contrare şi susţin sfidător că au "dovezi ştiinţifice", care demonstrează rolul benefic al lactatelor şi cărnii în sănătatea umană.

Diekman dă chiar, drept exemplu, cazul osteoporozei, deşi toate statisticile arată, cu claritate, recrudescenţa acesteia exact în ţările cu un mai mare consum de produse lactate, fie ele şi degresate, din cauza acţiunii acidozei metabolice, provocată de proteinele de natură animală.

Aşa zisele motivaţii ale lui Klurfeld, sunt, în aceeaşi ordine de idei, pur şi simplu cretine sau sunt făcute în speranţa existenţei unei audienţe cretine: legile privind incompatibilitatea sunt foarte clare şi nu cred că cineva se poate îndoi, de concluziile părtinitoare şi, deci, false, trase de un comitet de reglementare, aflat pe statul de plată al industriei pe care ar trebui să o reglementeze.

Dacă mai există şi sceptici, îi invit să cântărească efectele evidente ale politicii nutriţioniste oficiale, pur şi simplu privind în jur - nu le va fi greu să observe marea masă de obezi care tasează asfaltul, în toate ţările lumii, consecinţa directă a obiceiurilor alimentare legalizate şi susţinute "ştiinţific".

Regizorul ne atrage după sine, în cele două călătorii fascinante, pe care le întreprinde alături de cei doi minunaţi cercetători, Campbell şi Esselstyn, pe căile similare, dar separate, care i-au condus de la viaţa la fermă şi "perfecta hrană naturală", până în China sau Cleveland, unde au început să exploreze idei care le-au zdruncinat convingerile înrădăcinate, fiindcă ei înşişi fuseseră, până atunci, tot simple produse ale aceleaşi cumplite şi tembele societăţi de consum, în care banul justifică totul, de la războaie, la genocid medical.

Documentarul nu se rezumă doar la teorie, declaraţii şi statistici.

Însuşi regizorul - laolaltă cu mulţi alţi pacienţi cu boli grave şi chiar sportivi de renume, ca Marc Danzig - se supune aceleaşi diete integral vegetariene, promovată de ambii cercetători, rezultatele mai mult decât relevante fiind dezvăluite la final de film.

În concluzie, sunt perfect convins de mesajul acestui film: o dietă integral vegetariană nu poate fi decât sănătoasă - proteinele de origină animală nefiind deloc necesare - fiindcă ne oferă până şi avantajul evitării chimicalelor şi carcinogenelor, pompate cu largheţe în animalele crescute intensiv, iar fast-food-ul este o invenţie criminală, ce nu are nimic de-a face cu alimentaţia umană.

Comentariu de Marian Matei
Sursa: Dezvaluiri

Project Avalon: Convorbiri despre viitor cu Rich Dolan



Va prezint un interviu oferit de Kerry Cassidy (Project Camelot) şi Bill Ryan (Project Avalon) împreună cu Dolan Rich, savant şi cercetător, autorul volumelor I şi II - "UFOs and The National Security State and of the newly released, "A. D. After Disclosure".


Este posibilă Dezvăluirea acum? Este oportună?
Este omenirea pregătită să afle, în sfârşit, adevărul?
Ni se va permite vreodată să aflăm TOT adevărul? Spre ce ne îndreptăm?
Aceasta e tema principală a interviului, filmat cu ocazia Congresului Internaţional OZN din Phoenix, Arizona...

Arhitectură ecologică benefică (doc)


"Cineastul David Sheen explorează beneficiile potenţiale ale creării de sate ecologice, ca metodă de exprimare a respectului faţă de Pământ şi ca mijloc de constituire a unor comunităţi mai puternice. Datorită extinderii suburbiilor, societatea noastră a devenit mai izolată şi mai dezmembrată ca oricând. Partizanii arhitecturii ecologice susţin că prin construirea din lut a caselor noastre şi lucrând împreună în comunităţi, putem redescoperi spiritualitatea şi compasiunea, care par să se fi rătăcit în vacarmul vieţii moderne."

Jason Buchanan

First Earth este un documentar fantastic, lansat în 2009, concretizând o vastă muncă de cercetare desfăşurată vreme de patru ani, pe patru continente, de regizorul David Sheen, ce militează în favoarea unei masive schimbări de paradigmă în arhitectură, prin revitalizarea tehnicilor şi materialelor tradiţionale, favorizând un trai mai simplu, mai aproape de Pământ şi regenerarea comunităţilor rurale.

Un manifest vizual, filmat de pe coasta de vest a Americii până pe coasta de vest a Africii şi din Europa până în Asia, o pledoarie convingătoare pentru un adevăr demult uitat: casele din lut constituie cea mai sănătoasă şi mai ieftină alternativă posibilă, pentru lumea actuală, sufocată de beton, metal şi sticlă, în comunităţi urbane dezumanizante.

Sincer vorbind, am fost plăcut surprins de amploarea acestei mişcări, în favoarea arhitecturii tradiţionale, răspândită din plin în regiunea potenţial secesionistă Cascadia, din nodul Californiei şi până în Columbia Britanică, care tinde să transforme comunităţile suburbane în sate ecologice, mediu care, susţin localnicii, ar fi mai mult decât propice educării unor copii sănătoşi.

Filmul, publicat divizat, în forma celor 12 capitole ale sale, a avut peste 300.000 de vizionări înainte de lansarea sa oficială, deşi nu este, poate, un film care să vină cu multe soluţii, ci, mai degrabă, un film care susţine iniţiativele ce apelează la noi soluţii comunitare, mult mai apropiate de spiritualitate, decât varianta corporatist-meschină susţinută de economia speculativă actuală.

Documentarul subliniază asemănările şi, cine poate şti, poate chiar originile comune, pierdute în negura vremii, dintre tehnicile de construcţie ale caselor din lut, în aproape orice context cultural, în toate condiţiile sociale, de la comunităţile aşa-zisei lumi a treia, până la comunităţile rurale din ţările dezvoltate şi din deşerturile arabice, până în junglele urbane americane.

Într-o epocă a colapsului economic şi ecologic, a apogeului petrolier şi a altor condiţii convergente care solicită rezolvări urgente, filmul sugerează justificat, poate, că soluţia tuturor bolilor şi alienărilor noastre ar putea consta în simpla revenire la origini şi necesitatea de a gândi în termeni simpli, ca hrană, îmbrăcăminte, adăpost etc.

Ar trebui să ne remodelăm priorităţile şi să gândim diferit, mai mult la un cămin decât la o casă, termen rece, impersonal, secătuit parcă de semnificaţiile spirituale.

Majoritatea liderilor mişcărilor moderne, de reactualizare a construcţiilor din argilă, au fost intervievaţi în documentar, realizatorul fiind obligat să comaseze peste 100 de ore de filmări, în doar o oră şi jumătate de proiecte arhitecturale uimitoare şi cugetări înţelepte.

David Sheen, însuşi, nu este doar un simplu teoretician, ci o persoană implicată activ în documentare, proiectare şi construire de locuinţe ecologice, încă din 2001.

Şi-a desfăşurat ucenicia cu Ianto Evans şi Linda Smiley de la North American School of Natural Building şi cu Michael Smith de la Emerald Earth, specializându-se ulterior în biomimetism, studiul principiilor constructive naturale şi aplicarea lor în habitatele umane, împreună cu arhitectul Eugene Tsui, care, de asemenea, este unul dintre protagoniştii filmului.

Filmările au oferit ocazia de a face mii de fotografii ale unor construcţii din lut, din întreaga lume, care, în interesul răspândirii acestor informaţii, au fost publicate pe site, fiind considerate cumva un patrimoniu cultural universal.

Contrar credinţei comune, aceste construcţii din chirpici se dovedesc a fi extrem de rezistente şi putem admira cu ochii noştri construcţii vechi de sute de ani, ce au rezistat în climatul umed insular britanic sau aglomerările suprapuse, vechi de o mie de ani, din Taos Pueblo sau, mult mai convingătoare decât orice altceva, uimitoarele palate etajate din lut, din valea Hadhramaut a Yemenului, cele de la Shibam şi Tarim, fiind încorporate patrimoniului UNESCO.

Ce poate fi mai frumos, decât silueta zveltă a minaretului moscheii Al Muhdhar din Tarim, o scânteie de alb în climatul arid muntos înconjurător, care, cu cei 53 de metri ai săi, se înscrie în lista celor mai înalte structuri din lut ale Terrei ?

Abandonând tiparul liniar-rectangular al clădirilor convenţionale, care nu se regăseşte nicăieri în lumea naturală, putem reveni la liniile curbe universale, la o arhitectură izvorâtă din spirit şi comuniune umană, valori aproape abandonate sub presiunea competiţiei financiare distructive actuale.

Să fie totuşi o regulă general valabilă ?

Personal, înclin să răspund afirmativ, deşi exemple contrarii abundă, dar nu din cauza principiului în sine, ci tot a naturii umane, care nu poate abandona definitiv înclinarea spre kitsch sau tendinţa de a apela, pe parcurs, la materialele erei industriale, ce nu au nimic de-a face cu ecologia şi natura.

Şi exemplific: unul dintre prietenii regizorului, în plin Ecovillage Earthaven, a reuşit să realizeze un hibrid dezgustător, rămânând blocat, pe de o parte în tiparele structurilor rectangulare şi, pe de altă parte, apelând la materiale ca beton, armături metalice, folii de plastic, celuloză reciclată.

Au existat şi motivaţii: costuri reduse, izolare termică superioară, manoperă redusă etc., dar principiul a fost practic abandonat, fiindcă astfel de proiecte arhitecturale întreţin dependenţa de materiale prefabricate, care ştim, deja, încotro ne poate conduce.

În aceeaşi ordine de idei, aşa cum subliniam la început, filmul oferă alternativa şi nu soluţia finală, rămânând ca timpul şi, fireşte, opţiunea umană, să certifice validitatea conceptului biomimetic sau al naturalismului fără compromisuri.

Până atunci ar fi bine să nu uităm alte două simptome ale bolii civilizaţiei actuale, tratate mai mult sau mai puţin profund în film:

1. Exploatarea iraţională a culturilor, terenurilor şi fondului forestier are un efect malefic, care nu mai este de multă vreme o simplă ipoteză, ci a fost confirmat dramatic prin aşa-zisa "Dust Bowl".

Decenii de agricultură intensivă, fără rotaţia culturilor şi tăierea iresponsabilă a pădurilor, peste care s-au suprapus o secetă severă, au provocat între 1930 şi 1940, eroziunea totală a solului din cinci state americane, Oklahoma, Texas, New Mexico, Colorado şi Kansas, fiind afectaţi 400.000 kmp, a căror componentă fertilă a fost pur şi simplu cărată în Oceanul Atlantic, de furtuni uriaşe de praf, ce au afectat desigur şi marile oraşe de pe coasta de est a SUA.

Sute de mii de oameni şi-au părăsit fermele transformate în deşert, migrând spre alte state, precum California, ajungând să trăiască din venituri infime, la limita supravieţuirii.

2. Dezvoltarea dramatică a aglomerărilor urbane, justificată prin boom-ul industrial al anilor postbelici, a distrus comunităţile rurale, dislocând grupuri populaţionale uriaşe, pentru a servi drept forţă de muncă ieftină.

Relocarea ulterioară a fabricilor în ţări mult mai profitabile economic, unde se munceşte în condiţii de sclavie legală, a abandonat aceste comunităţi urbane, lăsate fără venituri şi fără viitor, creşterea ratei infracţionale şi izolarea socială accentuată fiind consecinţele previzibile.

Izolarea pare să facă, pe de altă parte, dintr-o strategie politică bine gândită a izolării comunitare, menită să distrugă orice urmă de compasiune sau solidaritate umană.

Dovada pare să ne fie oferită de reacţia brutală a autorităţilor, contra întrunirilor favorizate de proiectele gen Village Building Convergence sau Repair City, desfăşurate în oraşe ca Portland sau Oackland, unificarea comunităţilor din cartiere, indiferent de culoare, prin angrenarea entuziastă în astfel de programe comune, părând a fi privită ca o ameninţare la adresa totalitarismului "democratic" american.

Am tradus acest documentar cu aceeaşi plăcere resimţită la filmul Why Beauty Matters, fiindcă ambele subscriu aceluiaşi mesaj, al abandonului utilului de dragul utilului, al abandonului mercantilismului şi "progresismului" snob şi revenirea la spiritualitate, compasiune, comuniune şi solidaritate umană, la estetica originală a unei arhitecturi izvorâtă din pământul primordial planetar şi profund ancorată în acest pământ vital.

Comentariu de Marian Matei




Sursa: Dezvaluiri